cu fluturii la butonieră

Oamenii frumosi se recunosc usor, sunt cei ce pot vorbi despre ei fara retineri sau gesturi ample care incearca sa te convinga ca au universul la picioare. Oamenii frumosi stiu sa asculte si nu doar atat, stiu sa-ti raspunda in cuvinte putine si ton cald ca esti doar un om, nu Dumnezeu sa le poti rezolva pe toate. Oamenii sunt frumosi cand isi accepta partea urata, pentru ca nu-i asa, toti avem gaurile noastre negre, dar asa cum spune Nietzsche,,Daca te uiti mult timp in abis, abisul se va uita la randul sau in tine.”, trebuie doar acceptat pentru a nu-l lasa sa puna stapanire pe noi. Oamenii frumosi merg pe strada zambind incat ceilalti intorc capul si se intreaba cine-i frumosul nebun ce tocmai a trecut si le-a inseninat ziua cu zambetul. Frumusetea unui om sta tocmai in relatia pe care o are cu uratul, stie ca exista si nimic nu-i atat de urat incat sa nu aiba si parti frumoase. Un om devine frumos cand iubeste un alt om si nu se minte ca iubindu-i pe toți poate inlocui un suflet. Cand un om frumos iubeste, fluturii ii poarta aripile. Daca intalniti un om frumos, nu-i luati fluturii de la butoniera, lasati-i liberi, ei poarta iubirea.

Când anul a fost cât 1000 de ani

2020-un an cât o mie de ani, așa l-am perceput eu. Un an plin cu evenimente la care nici măcar nu am putut gândi: virusul e pe locul I, bineînțeles, cometa Neowise, vizibilă la 6800 de ani, am împlinit 56 de ani, o vârstă inacceptabilă din punct de vedere mintal, dar se pare că îmi priește, Maria are un serviciu care îi place, mai puțin partea financiară, dar e realistă și știe că vor mai trece multe vapoare pe mare până va avea un salariu care să o satisfacă, o altă premieră a fost să fac educație de pe laptop, evaluări online, să repar singură ce se strică prin casă, singurul lucru, pe care nu l-am văzut ca pe o provocare, a fost grădina. În câteva luni cât am fost fără grădinar, în curtea mea, au apărut specii de plante cărora unuia cu mai puține cunoștințe decât mine, i s-au părut flori și-mi cerea să-i dau pui, semințe…dar ele erau buruieni înflorite și crescute de 2 m. Premieră în politică(pasiunea mea), un guvern de centru-dreapta, dar și surprizele alegerilor, lipsa votanților și apariția unui CARITAS politic, haurul. Știam eu sau măcar bănuiam, că sunt mulți nemulțumiți de tot și toate, dar chiar atât de mulți naivi, ori poate sunt doar teribiliști, ori neinformați, ori…nu îmi vine să le pun eticheta de proști, nu credeam că sunt. Cea mai urâtă surpriză este lipsa femeilor din guvern, parlament, cu toate că prezența fostei ministre a educației ar putea explica lipsa actuală, totuși nu scuză faptul că sunt folosite doar ca procent pe liste electorale, dar pe locuri neeligibile. Și asta mă duce la întrebarea: Ce rol au femeile într-o societate modernă, democratică, de subiect al dezbaterilor de gen sau obiect al manipularilor statistice?

Și mi-e dor de aglomerație, de serile calde, umede, tropicale, cu bancuri sexiste, mult alcool, discuții aprinse, priviri fără subînțelesuri, ca un contract de vânzare-cumpărare iluzii.

Homo sapiens post-coronavirus

Nu voi incepe sa descriu societatea noastră inainte de aceasta ,,pauza” forțată. Cu toții cunoaștem ca in anii ’60 multi au părăsit satul și au venit în orașe pentru a pune ,,umarul” la SSMD, pentru a avea o viață mai usoara decât cea de a lucra câmpul. De la coada sapei la unghii cu gel, cam asta ar fi sinteza unei perioade de juma de secol. Din părinți muncitori, dar constienti ca fără carte nu se poate, au iesit generațiile de până în 2000. Milenialii au descoperit că poți trăi și fără carte prea multă, dar cu un telefon smart. Coronavirusul are părțile lui bune. Pe cei care au devenit dependenți de muncă, obsedați de a aduna, de a avea, le-a sugerat că trebuie să învețe să împartă. În schimb, cei care mereu au așteptat un somaj, asistență socială, vor învăța ca orice resursă are o limită? Cei din turism anunță 1 milion de șomeri, dar cei din agricultură nu au cu cine sa lucreze pământul, serele. În această vară turismul e compromis. Legea spune că primesti somaj pentru 6 luni lucrate. Cum nu au unde sa lucreze in turism, va învăța homo sapiens post coronavirus să se adapteze? Ori poate societatea, forțată fiind de context, îi va forța să se adapteze, altfel ne vom întoarce în timp ,,toți pentru unul și unul pentru toti”, underline pe unul care muncste, pentru 10 care își țipă drepturile.

Marş către viaţă

Zilele acestea, cele trecute şi viitoare, de vreo doi ani încoace, scot la iveală, parcă tot ce avem mai urât: analfabetism, agramaţi, răutate, ipocrizie…şi mai pot enumera multe. Scriu acum, altfel aş vorbi singură până mă ia somnul. Ne lipseşte, nu toleranţa, pentru că pe aceasta o avem, tolerăm prea multe chiar, ne lipseşte curajul de a lua atitudine, implicarea activă( uneori chiar şi mie îmi lipseşte) acea luare de poziţie care să îi facă pe cei mai aroganţi tupeişti să înţeagă că drepturile unei femei nu sunt negociabile cu morala religioasă, că dreptul la libertatea de expresie nu este negocibil cu politicienii sau cum spune Orwell”Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.”

Recunosc că biserica are o influenţă imoral de mare asupra multora, dar tocmai datorită acestei influenţe, ar putea să se implice la nivel educaţional, nu îndoctrinar, doar pentru a câştiga adepţi şi influenţă prin frică unei pedepse într-o altă viaţă, de parcă nu am fi destul de pedepsiţi prin înmulţirea prostiei şi oportuniştilor în viaţa asta. Nu ştiu ce cred că vor obţine cei care mărşăluiesc pentru ,,viaţă”, dar ştiu sigur că statisticile arată că suntem ţara cu cele mai multe fete sub 15 ani care devin mame, iar copiii lor devin copii instituţionalizaţi. Mi se pare o cruzime să pui morala creştină mai presus de libertatea de a alege a unei femei, fete şi să arunci cu anateme asupra celor care aleg avortul, fiind conştiente că pentru o greşeală, distrug, nu o viaţă, mai multe. Educaţia sexuală poate fi unul din  mijloacele prin care se pot reduce astfel de tragedii, dar din nou, biserica se opune într-un stat laic. Uneori, am senzaţia că ne-am întors în timpurile întunecate ale evului mediu, cu baroni, popi şi ,,talpa ţării”, care transpiră să îi ţină pe boieri fericiţi. Dar ceva bun se întâmplă, festivalul DiskoTeka de la Timişoara şi cum se spune,,o dată în viaţă”, baby, hands up!

sexi

O întrebare astăzi în Dilema: Ce personaj din literatura română este cel mai sexi?

Primul gând care mi-a trecut prin cap a fost că în literatura noastră, bântuită de cutumele religioase, normele morale şi cepefiste, nu găseşti personaje masculine sexi, apoi m-am certat singură şi mi-am adus aminte de idealul masculin construit de sufletul meu adolescentin, Catul Bogdan, scriitorul din Lorelei şi profesorul de care s-a îndrăgostit Luli. Cred că eram mult mai înţeleaptă la 18 ani decât la 40 şi ceva, când m-am îndrăgostit pentru prima dată. Pentru mine, dragoste la prima vedere, nu a existat şi nu cred în aşa ceva. Dorinţa poate fi, dar nu iubire. Iubirea e ca o construcţie, unde fiecare pune ce are mai bun, descoperă defectele şi dacă cei doi cred că vor rezista în timp furtunilor cu ceea ce sunt împreună, atunci este iubire. Am cunoscut un bărbat, căruia femeile îi spuneau Casanova, pentru că aşa se şi purta, ca unul care cucereşte şi apoi trece dezinvolt la următoarea femeie. Nu ştiu ce aşteptări credea el că am eu, dar inima mea nu a luat-o razna, chiar dacă toată seara a fost plăcută, am râs, aveam subiecte comune, dar pentru mine, ceva lipsea. Lipsea sinceritatea şi i-am spus. A fost mirat, deoarece femeile nu aşteptau sinceritate din partea lui, doar iluzia unei relaţii de iubire. Pot spune că mi-a fost puţin milă de el pentru că încerca să se comporte, astfel încât să nu dezamăgescă porecla, să fie la ,,înălţimea” ei. Am devenit buni prieteni, dar din când în când mă întreba dacă nu m-am îndrăgostit măcar puţin de el. M-am îndrăgostit de un bărbat, care la prima vedere, poate părea obişnuit, un trecător, dar s-a dovedit a fi ,,Catul Bogdan” al meu. Cerebral, în acelaşi timp romantic, pragmatic, dar atent, un bărbat cu mult calm şi răbdare, ceea ce mie mi s-a părut a fi cel mai sexi. Sincer, nu îmi place cuvântul, mi se pare că este ofensator chiar. Sinonimul lui, atrăgător, cred că defineşte mult mai corect, dar şi frumos, sentimentul pe care îl poţi avea pentru cineva.

Si pentru că până la el, nu ştiam de Adrian Berinde, las aici una din melodiile preferate.

 

cat woman

Eu cred ca femeile au evoluat din pisici. Ca  forme anatomice, culori, ambele sunt o multitudine de specii. Si despre pisici si despre femei se spune ca sunt temperamentale, greu de descifrat, sunt capricioase. Pisica este un vanator, zeita vanatorii este simbolizata de Diana la romani, Artemis la greci. Femeia, dar  si pisica, are nevoie de atentie, dar nu tot timpul, doar cand are ea chef, altfel zgarie, scuipa si pleaca. Femeia la shopping, pisica peste gard, uneori si femeile fac asta atunci cand cardul nu asigura practicarea shoppingului. Ati trezit din somn o pisica vreodata? Daca nu, nu va sfatuiesc. Face ochii mici, scoate niste sunete ascutite in ritmul tobelor de razboi. Parca femeia reationeaza altfel?! Tot asa si tace doar daca primeste cafeaua sau ii spui,, cat de frumoasa esti dimineata!”. Adica in orice dimineata e frumoasa, nu doar in ,,dimineata asta”, altfel e razboi si scoate gherutele, isi aduce aminte de toate pacatele si doar ora de plecat la serviciu sau telefonul poate salva curajosul care trezeste brusc o femeie sau…o pisica.

M-a rasfatat cineva in seara asta prea tare, pisica se uita pe geam la mine cum zambeam mai satisfacuta decat ea cand e mangaiata, asa ca mi-a placut sa ma simt cat woman cu tigara, in fata unui bol cu pestisorul auriu. Oare ce dorinta sa imi pun? :)))))