Uneori cred că viața ne este trasată, fiecare are rolul său de jucat în viața celorlalți, fiecare are o lecție de învățat în timpul scurt pe care îl avem. Pentru că, da, suntem praf de stele, fragmente de meteoriți luminând cerul cuiva. Cu greu am reușit să mă deconectez de la ritmul serviciului când am luat vacanță la finalul lui iunie, atât de greu încât abia se finalizase anul școlar, iar eu mă apucasem să fac planificarea pentru anul viitor, teme la dirigenție…noroc că a venit august și august pentru mine e special. Copilul mă duce să văd lumea și anul acesta a ales Praga. Ca oricine are acces la internet, știam că e un oraș frumos, dar nu știam că acolo totul a încremenit în timp. Praga este el însuși istorie. Parcă ajungi într-o altă epocă, arhitectura unui adevărat oraș regal. Nu sunt fan mers pe jos, dar am mers zilnic 10-11 km și aș fi mers la infinit, atât de incredibil, divers și mult frumos este pe fiecare străduță. Un oraș în care te simți în siguranță la orice oră din zi și noapte. Ne-am plimbat noaptea, pe la 2, când am ajuns, pe malul Vâltavei. Eram noi două și un om al străzii care avea locul de dormit chiar în fața pensiunii de pe malul apei, lângă podul Carol. Dimineața, acel om, a strâns cortul, a făcut curățenie și a plecat. L-am revăzut mai târziu, făcea curățenie în jurul pensiunilor, pensiuni de pe la 1600. Foarte mulți turiști, de toate națiile, dar nimeni nu urlă, nu aruncă resturi de țigări, iar serviciile sunt impecabile oriunde ai servi masa. Dar, da, totul este mai scump decât la noi, aproape dublu, de la cazare la mâncare, singurele mai ieftine sunt cosmeticele, statul nu pune taxe și accize de lux. Am vizitat castelul, catedrale,ne-am plimbat cu vaporașul pe râu, admirând întreg orașul, l-am salutat pe Kafka la Muzeul Kafka și apoi la statuia care se rotește la oră fixă, am fost la Muzeul muzicii și am fost impresionată de parada Happy pride parade, cu câteva mii de participanți, printre care și Marilyn M. Toți vorbesc impecabil limba engleză, spre deosebire de nemți, pentru că în a patra zi am luat trenul și am vizitat Dresda. Acolo, cred că încă, locuitorii nu au trecut peste trauma bombardamentului de acum 80 de ani, când englezii au bombardat milimetric orașul. Dar nemții sunt nemți, au reconstruit fiecare bijuterie arhitecturală cu pietrele originale, lăsând să se vadă negrul bombelor incendiare, dar în engleză am vorbit doar cu ospătarele restaurantului elvețian Edelweiss. :))) În ultima zi, în Praga, am vizitat un mic muzeu, așa părea la exterior, dar nu este, muzeul Kampa. O istorie a modei high life, operele lui Kupka. Dacă m-aș reîntoarce în Praga? Nu, nu m-aș reîntoarce, vreau să rămân cu uimirea și zâmbetul primei întoarceri în timp, cu senzația de mers fără să vreau să mă opresc, doar să merg prin orașul lui Kafka.